Pentru această arhitectură debian-installer
acceptă două interfețe diferite: una în mod text și alta în mod grafic. Interfața în modul text este utilizată implicit, cu excepția cazului în care selectați opțiunea „Graphical install” în meniul de pornire. Pentru mai multe informații despre pornirea programului de instalare cu interfața grafică, consultați Secțiune 5.1.6, „Programul de instalare cu interfață grafică”.
Programul de instalare Debian constă dintr-o serie de componente cu scop special pentru a efectua fiecare sarcină de instalare. Fiecare componentă își îndeplinește sarcina, punând utilizatorului întrebări după cum este necesar pentru a-și putea îndeplini sarcina. Întrebărilor în sine li se acordă un anumit nivel de prioritate, iar acest nivel de prioritate al întrebărilor care trebuie adresate este stabilit la pornirea programului de instalare.
Când se efectuează o instalare implicită, numai întrebările esențiale (prioritate mare) vor fi afișate utilizatorului. Aceasta duce la un proces de instalare puternic automatizat cu puține intervenții din partea utilizatorului. Componentele sunt rulate automat secvențial; alegerea componentelor care sunt rulate depinde în principal de metoda de instalare folosită și de componentele și dispozitivele calculatorului. Programul de instalare va folosi valorile implicite pentru întrebările care nu sunt adresate.
Dacă apare vreo problemă, utilizatorul va vedea un mesaj de eroare și este posibil ca meniul programului de instalare să fie afișat pentru a selecta o altă acțiune. Dacă nu apar probleme, utilizatorul nu va vedea deloc meniul, ci va răspunde la întrebările fiecărei componente, pe rând. Notificările legate de erorile grave au prioritatea „critică” astfel încât utilizatorul va fi mereu notificat.
Unele dintre valorile implicite pe care le folosește programul de instalare pot fi influențate, în parte, prin pasarea de argumente la pornire, atunci când debian-installer
este pornit. Dacă, de exemplu, doriți să forțați configurarea statică a rețelei (autoconfigurarea IPv6 și DHCP sunt utilizate implicit dacă sunt disponibile), puteți adăuga parametrul de pornire netcfg/disable_autoconfig=true
. Consultați Secțiune 5.3.2, „Parametrii programului de instalare Debian” pentru opțiunile disponibile.
Utilizatorii avansați se vor simți, probabil, mai confortabil într-o interfață bazată pe meniu, unde fiecare pas este controlat de utilizator în loc ca programul de instalare să efectueze automat și secvențial pașii necesari pentru instalare. Pentru a folosi mediul de instalare într-o manieră bazată pe meniu, adăugați la argumentele de pornire priority=medium
.
Dacă componentele și/sau dispozitivele calculatorului necesită să pasați opțiuni modulelor nucleului pe măsură ce acestea sunt instalate, va trebui să porniți programul de instalare în modul „expert”. Acest lucru se poate face fie folosind comanda expert pentru a porni programul de instalare, fie adăugând argumentul de pornire priority=low
. Modul expert vă oferă controlul total asupra debian-installer
.
În modul bazat pe text, utilizarea unui mouse nu este acceptată. Iată tastele pe care le puteți folosi pentru a naviga în diferitele casete de dialog. Tasta Tab sau tasta cu săgeată la dreapta deplasează „înainte”, iar combinația de taste Shift+Tab sau tasta săgeată la stânga deplasează „înapoi” între butoanele și opțiunile afișate. Săgețile sus și jos selectează diferite elemente dintr-o listă care poate fi derulată și, de asemenea, derulează lista în sine. În plus, în listele lungi, puteți introduce o literă pentru ca lista să deruleze direct la secțiunea cu elemente care încep cu litera pe care ați introdus-o și utilizați Pg-Up și Pg-Down pentru a derula lista în secțiuni. Bara de spațiu selectează un element, cum ar fi o casetă de selectare. Utilizați Enter pentru a activa opțiunile.
Unele casete de dialog pot oferi informații suplimentare de ajutor. Dacă ajutorul este disponibil, acesta va fi indicat pe linia de jos a ecranului, afișând că informațiile de ajutor pot fi accesate apăsând tasta F1.
Mesajele de eroare și jurnalele sunt redirecționate spre a patra consolă. Puteți activa această consolă apăsând Alt stânga+F4 (țineți apăsată tasta Alt stânga în timp ce apăsați tasta funcțională F4); vă puteți întoarce la procesul de instalare cu Alt stânga+F1.
Aceste mesaje pot fi găsite și în /var/log/syslog
. După instalare, acest jurnal este copiat în /var/log/installer/syslog
pe noul sistem. Alte mesaje de la instalare pot fi găsite în /var/log/
în timpul instalării și în /var/log/installer/
după ce calculatorul a pornit în sistemul instalat.
Programul de instalare în modul grafic funcționează practic la fel ca și programul de instalare în modul bazat pe text și, prin urmare, restul acestui manual poate fi folosit pentru a vă ghida prin procesul de instalare.
Dacă preferați să utilizați tastatura în locul mouse-ului, există două lucruri pe care trebuie să le știți. Pentru a extinde o listă restrânsă (folosită, de exemplu, pentru selectarea țărilor din cadrul continentelor), puteți utiliza tastele + și -. Pentru întrebările în care poate fi selectat mai mult de un element (de exemplu, selecția sarcinii), mai întâi, după ce ați făcut selecțiile, trebuie să vă deplasați cu ajutorul tastei «TAB» la butonul , după carei apăsați tasta Enter pentru a activa butonul . Apăsând direct tasta «Enter» va comuta o selecție, nu va activa butonul .
Dacă un dialog oferă informații suplimentare de ajutor, va fi afișat un buton F1.
. Informațiile de ajutor pot fi accesate fie prin activarea butonului, fie apăsând tastaPentru a trece la o altă consolă, va trebui, de asemenea, să utilizați tasta Ctrl, la fel ca în cazul sistemului X Window. De exemplu, pentru a comuta la VT2 (primul shell de depanare) veți folosi: Ctrl+Alt stânga+F2. Programul de instalare grafic în sine rulează pe VT5, așa că puteți folosi Alt stânga+F5 pentru a comuta.